-Treceti „in revista” cateva momente care v-au incantat in mod  
deosebit in anii cand erati hipiot la Vama…

- Nu eram hipioti numai pentru ca asa era moda, ci pentru ca noi  
gandeam normal, ca niste oameni tineri, care nu acceptam modul de  
gandire al adultilor. Tinerii nu au prejudecati, nu accepta compromisurile,  
sunt curati la suflet, si asa cred eu ca vor fi intotdeauna. Gandeam liber,  
ne purtam ca niste oameni liberi. Despre ceea ce s-a intamplat atunci am  
scris in Cartea de la Vama Veche (am terminat acum si volumul al  
treilea). Nu stiu ce-as putea aminti mai special din vremea aceea.

- Am gasit urmatoarea dvs. afirmatie legata de profesorii de la I.A.T.C  
“I.L Caragiale “:

“David Esrig avea o cultura extraordinara si punea accentul pe profesiune. Iar  
Penciulescu era pentru un teatru mai implicat social. Toti faceau spectacole de  
rezistenta prin cultura. Nu exista spectacol, in acea vreme, care sa nu fie contra  
regimului. Toata lumea umbla cu soparle. Daca erau oameni normali, ca erau si  
cativa care nu erau, dar ei erau desconsiderati si de colegi, si de public. “

- Teatrul punea in discutie societatea de atunci, asa cum e si normal. Din  
cauza asta salile de spectacol erau mereu pline, si teatrul avea succes.

- Ce mai fac “ soparlele”, mai exista in lumea teatrului azi?

- “Soparlele” erau aluziile mai mult sau mai putin mascate la realitatile  
perioadei ceausiste. Atunci era un limbaj subversiv, care trebuia sa insele  
cenzura. Acum poti sa spui lucrurile mai de-a dreptul. Unii cred ca asta ar  
justifica un limbaj vulgar. Eu nu cred asta.  

Teatrul bun trebuie sa fie subversiv. Trebuie sa critice societatea actuala.  
Altfel, n-are nici un sens, nu e interesant. Dar aceasta critica trebuie sa  
fie inteligenta, profunda, nu o simpla bascalie. Sunt spectacole foarte  
bune si acum care iau in discutie societatea, si chiar ideea de arta. Si o  
fac fara sa foloseasca un limbaj vulgar, fara sa insulte pe cineva.  

- Ce anume v-ati dorit si nu ati obtinut in (ca) profesie?

- Am avut si am orice isi poate dori un artist. Adica succes, comunicare cu  
publicul. Lucrez cu actori minunati, admirabili. Lucrez pe texte care ma  
intereseaza, nimeni nu ma obliga sa fac piese care nu-mi plac. In rest, ce  
imi pot dori? Sa fac spectacole din ce in ce mai bune, sa evoluez in  
meseria mea, asta cautam tot timpul, sa facem lucrurile din ce in ce mai  
bine. Si reactia publicului ne va spune de fiecare data daca e bine sau nu  
ceea ce facem. Si cel mai sincer public sunt copiii.

- In dreptul numelui dumneavoastra scrie si freelancer, liber  
profesionist se explica in dictionar adica se presupune ca, spre  
deosebire de angajatii permanenti, persoanele care desfasoara activitati  
independente nu pot indeplini alte sarcini in timpul perioadei de  
asteptare… Dumneavoastra cum ati defini“starea” freelancer ?

- Nu stiu cum, dar am marele noroc sa nu trebuiasca sa imi caut eu de  
lucru. Sunt multi directori de teatru care ma invita sa lucrez in teatrele  
lor. Pentru ca sunt un om de cuvant, imi vad de treaba. A fi freelancer  
inseamna ca pot sa imi aleg repertoriul, pot sa refuz un teatru sau altul. E  
un mare avantaj.  

Daca esti angajat permanent intr-un teatru ti se spune uneori ca “trebuie  
sa” faci cutare piesa, sau ca “trebuie sa” lucrezi cu un actor care nu are  
“norma” facuta, desi tu nu prea ai vrea sa colaborezi cu el. In teatru, de  
cate ori se spune “trebuie sa…” se petrece un dezastru. In teatru nu  
“trebuie sa…” niciodata sa faci nimic altceva decat ceea ce tu crezi ca e  
bine si normal sa faci.  

Cand eram tanar era o perioada in care se spunea ca “trebuie sa” punem  
in scena piese de dramaturgi romani. Era aiurea. “Trebuie sa” punem in  
scena piese bune, ca sunt scrise de romani, de turci sau de alte  
nationalitati. Atat.Piese bune. Slava Domnului, sunt o multime de piese  
bune scrise si de autori romani. Dar nu trebuie sa punem in scena un  
autor numai dupa buletin.  

Acuma se poarta si reversul: e bine sa pui in scena piese de autori straini,  
pentru ca sunt la moda.Pe urma, ca freelancer, cand faci o distributie, nu  
“trebuie sa” joace cutare actor pentru ca are relatii sau pentru ca i-a  
facut scandal directorului ca nu e distribuit asa cum crede el ca ar  
merita, sau pentru ca are probleme in familie.  

Actorul trebuie distribuit intr-un rol pentru ca e cel mai potrivit sa joace  
acest rol si nu altul, nu din alte motive. Pai cam astea sunt avantajele  
atunci cand esti free-lancer, ca nu “trebuie sa…”. Iar daca ti se spune ca  
“trebuie sa…” poti sa nu lucrezi in teatrul respectiv.

Interlocutorul meu, nume de referinta in lumea teatrului pentru toate

 

varstele, s-a dovedit a fi si un partener de dialog fermecator, un gentilom,

 

cu o viata artistica demna de un best seller. Cristian Pepino „fauritor” al

 

unei cariere fabuloase, pe care il numesc, veti vedea de ce, Papusarul

 

nobil de la Vama Vechea fost de acord sa-si aminteasca cum a „arat,

 

semanat si cules” laurii gloriei de pe tarlaua artei papuseriei. Am pornit

 

„banda de magnetofon” on-line si am pornit, impreuna cu intrebarile si

 

informatiile… in sens invers, plecand de la prezent spre trecut…          

 


Dialog, asa cum spuneam, cu Cristian Pepino regizor, scenarist, autor de

 

carti si profesor in arta papusariei la Sectia de teatru de papusi a UNATC

 

„I.L.Caragiale”. Are si un nick name care il definieste exact, Omul care

 

conduce toate marionetele dar si un arbore genealogic interesant.            

 


Stramosii domniei sale vin din Insula Poros, Grecia unde se refugiasera o

 

parte din cavalerii cruciati apropiati lui Pepin le Bref. Pepino este un

 

nume de familie al celor care se trag din franci, din Pepin le Bref ( Pepin

 

cel Scurt, fiul lui Carol Martel si tatal lui Carol cel Mare, 714-768)

 

intemeietorul regatului Frantei si Charlemagne au facut parte din

 

aceeasi familie.                                                                                               

 


Urmasul lor in timp, Maestrul Pepino a obtinut „Trofeul Lider de-o viata in

 

Teatru de Animatie” la Bucuresti, la Gala „Itsy Bitsy” din 2018.Dincolo de

 

titlul de noblete mostenit in familie si-a obtinut prin talent si munca de

 

Sisif titlul de Lider in domeniul Artei Papusariei. Zeci de pagini publicate

 

de cronicarii de specialitate mentioneaza doar o mica parte din activitatea

 

atat de bogata a lui Cristian Pepino in lumea papusilor, a marionetelor, a

 

scolilor de teatru, a workshop-urilor de teatru de animatie, a festivalurilor

 

nationale si internationale.                                                                 

 


Zeci, sute de pagini laudative, le-as fi transcris cu entuziasm absolut pe

 

toate, dar cum nu este cu putinta, am ales sa public, cu regret marturisit,

 

doar „un firtic” … cum spuneau, zetarii odinioara. „Poate parea imposibil

 

sa prezinti coerent intr-o ora si cateva minute “Visul unei nopti de vara”

 

de Shakespeare, actiunea intortocheata a acestei povesti de dragoste, cu

 

umor si delicata sensibilitate. Fiecare scena este rodul fanteziei

 

debordante a acestui mare artist, Cristian Pepino, vrajitorul publicului,

 

indiferent de varsta sa” a scris cronicarul.                                                 

 


Sa ne intoarcem in timp si sa povestim despre ce s-a intimplat in viata lui  
artistica, dupa ce a absolvit sectia de regie a I.A.T.C „ I.L.Caragiale”  
Bucuresti, avandu-i ca profesori pe Mihai Dimiu, David Esrig, Radu  
Penciulescu , cum a trecut cu “arme si bagaje “ in domeniul teatrului  
pentru copii, realizand peste 120 de spectacole, multe dintre ele, purtand  
si semnatura sotiei sale, talentata scenografa Cristina Pepino.                






Binevenita si exacta completare.                                                              
Promovam  performanta  economica!
Editie electronica a publicatiei tiparite Top Business -  fondata 1993, Anul XXVII
nr.4 (891) Aprilie 2019
Piata de Arta
Reproducerea oricarei imagini sau oricarui text din acest site se poate face doar cu acordul TopBusinessNews.
Potrivit art 206 Cod Penal responsabilitatea juridica apartine autorilor textelor publicate.
Cristian Pepino, papusarul nobil de la Vama-Veche

Interviu realizat de Ileana Pernes-Danalache
- Vorbim despre un artist dedicat 100% teatrului pentru copii. Cum ar  
„suna” confesiunea Maestrului Papusar, dupa zeci de ani de practicare  
a profesiei? Plecand de la simpla curiozitate a reporterului, apare  
intrebarea : de ce a ales lumea copiilor, de ce papusile? Elev al lui  
Esrig, Penciulescu, Dimiu „influenta” magistrilor conducea spre  
montari clasice, spre drama, tragedie, experiement teatral pentru  
oameni maturi. De ce a ramas Cristian Pepino fidel tuturor copiilor ?

- Nu stiu de ce unor oameni li se pare ciudat ca cineva sa faca teatru de  
animatie dupa ce a lucrat in teatrul dramatic. Teatrul de animatie este o  
arta ca oricare alta. Este adevarat ca unii o considera o “arta minora”.  
Asta este un mare avantaj. De asta noi, papusarii, suntem la adapost.  
Suntem feriti de pacatul trufiei, de solemnitatea prostului, de demagogie,  
si de stapanitori. Pe vremea lui Ceausescu, cenzura era mai blanda cu  
papusarii, nu eram luati in serios, desi doua spectacole ale mele au fost  
totusi interzise din cauza “soparlelor”.

Georges Sand spunea ca teatrul de papusi este o arta pentru copii si  
pentru oamenii de spirit.De aceea avem intotdeauna un public de calitate.  
Nu ma deranjeaza de loc faptul ca unii desconsidera arta noastra sau ca  
suntem considerati “marginali”. Nici o problema. E foarte bine sa fii  
marginal. Nu am nevoie de public de manele, sau de teatru cu pretentii  
“intelectuale” sau cu prejudecati. Sunt fericit ca exista oameni de spirit,  
oameni normali, cu simtul umorului, care gusta spectacolele noastre.  
Teatrul de animatie este destinat acelora care s-au pastrat la fel de puri  
ca si copiii. Si acest public exista. Si pentru ei facem spectacole. Si copiii  
sunt un public extraordinar. Cum sa nu fii fericit cand ii vezi pe cei mici  
cum se bucura la un spectacol, cum rad din toata inima?  

Pe de alta parte, teatrul de animatie nu este destinat numai copiilor.  
Vreme de peste 2000 de ani aceasta arta a fost destinata numai adultilor.  
Teatrul de papusi traditional (si Vasilache si Marioara de la noi) a fost un  
teatru satiric, critic, protestatar. Primele piese de teatru scrise in tara  
noastra la inceputul secolului al 19-lea de catre Costache Conachi si  
Iordache Golescu au fost jucate cu papusi si erau destinate publicului  
adult. De-abea in secolul a 20-lea au inceput sa se faca in lume  
spectacole de teatru de papusi pentru copii.

Si in tara noastra, si in multe alte tari, s-au facut spectacole remarcabile  
pentru adulti cu mijloacele teatrului de animatie. Succesele  
internationale ale teatrului de animatie din Romania se datoreaza unor  
spectacole pentru adulti: Don Cristobal (regia Margareta Niculescu), Ubu  
rege (regia Kovacs Ildiko), Copilul din stele (regia Geo Berechet), si multe  
altele. Premiile internationale pe care le-am luat sunt pentru spectacole  
pentru adulti.(Adunarea pasarilor, Candid etc.)Daca tot ati amintit de  
profesorii mei, vreau sa va spun ca Radu Penciulescu a pus in scena un  
spectacol de mare succes cu Micul Print, in care juca Victor Rebengiuc  
alaturi de marionete. Iar David Esrig avea de asemenea proiecte pentru  
teatrul de animatie, pe care nu le-a realizat numai pentru ca a plecat din  
tara.
Sa ne “teleportam” in lumea papusarilor cu care se identifica si pe care o evoca si in prima dar si in a doua „Carte de la Vama Veche”, aparitii editoriale de mare interes si succes de librarie. Se leaga subiectul celor doua carti cu intamplari din viata si din cariera regizorului Cristian Pepino? Raspunsul este afirmativ.                                                                          

Succesul primei „Carti de la Vama Veche”, ca si reactiile publicului si ale prietenilor, aprecierile unor personalitati cu renume sau ale cititorilor incantati de tratarea „subiectului” Vama Veche in viziunea unui hipiot autentic, fan declarat al Beatles-ilor l-au condus pe Cristian Pepino pe calea repetitio si asa a aparut  „A doua carte de la Vama Veche”…In paginile cartii ne intalnim cu nume mai mult decat sonore, regizori, poeti, oameni politici.                                                                                          

Silviu Purcarete, Alexandru Tocilescu, Nuni Anestin, Adrian Paunescu, Paul Everac sunt doar cativa „citati” dintr-o alegere aleatorie. Satul Vama Veche loc de „legenda” pentru generatia anilor ’70 alaturi de Doimai , Mamaia-sat, Vama Veche si-a adjudecat celebritatea legandu-si numele de o epoca in care s-a nascut un stil, a aparut o elita a artistilor care se refugiau la malul marii, la soare si veselie bahica, ramanand departe de lumea dezlantuita zile, saptamani chiar luni in sir.                                                               

Mare, soare, licori fermecate si convivi talentati, „conglomerat” care alimenta o fructuoasa inspiratie.                                                               

Regizorul, in anul 1981

Am mai lucrat si cu alti scenografi remarcabili:
Dan Jitianu, Mircea Nicolau, Gina Tarasescu,
Delia Ioaniu. Dar din 1990 am lucrat numai cu
Cristina.
As incheia momentul de gratie al acestei  
confesiuni concretizate in „blitz interviu cu  
Maestrul Vrajitor Cristian Pepino”, transcriindu-i  
opinia despre ce inseamna a fi artist.                
Ieri, azi, intotdeauna.                                    
A fi artist inseamna ca esti liber. Este lucrul cel mai de pret.
Sigur, asta te poate si costa. Dar astea sunt riscurile meseriei.

Nascut in Bucuresti, 29 oct. 1950 Intre anii 1969-1973 studii la I.A.T.C.

 

I.L.Caragiale, Facultatea Teatru, Sectia Regie de Teatru,profesori Mihai

 

Dimiu, David Esrig, Radu Penciulescu.Regizor artistic la Teatrul Dramatic

 

Bacovia din Bacau 1973-1979. Regizor artistic la Teatrul de Papusi din

 

Constanta, 1979-1986. Regizor artistic la Teatrul Tandarica 1986-1998.


In 1990

participa la infiintarea Sectiei Arta actorului manuitor pentru

 

teatrul de papusi si marionete din cadrul U.N.A.T.C “I.L.Caragiale”

In 1990

este ales Presedinte al Uniunii Marionetistilor din Romania,

 

UNIMA Romania .Este reales Presedinte al UNIMA ROMANIA in anii 1992,

 

1996, 2000;                                                                                    

 
Din 1999

este profesor universitar U.N.A.T.C “I.L.Caragiale iar din 2000

 

este conducator de doctorat la aceiasi universitate.                               

 
1981

- Marele Premiu la Festivalul International PIF de la Zagreb pentru

 

spectacolul Metamorfoze dupa Ovidius, Teatrul de Papusi din Constanta;

 
1982

- Premiul special al juriului la Festivalul PIF pentru Sanziana si

 

Pepelea, Teatrul de Papusi din Galati;

2001

- Premiul de creatie la

 

Festivalul PIF pentru Adunarea pasarilor, Teatrul Tandarica;

2008

-

 

Premiul pentru regie la Festivalul Mondial de la Praga pentru Candid,

 

Teatrul Tandarica;

2010

- Premiul de regie si Premiul de excelenta

 

pentru cel mai bun spectacol de teatru de papusi la Festivalul Golden

 

Magnolia de la Shanghai pentru spectacolul Pinocchio, Teatrul Colibri,

 

Craiova.

Alte premii si distinctii:

2000 - Premiul pentru intreaga activitate, Festivalul Gulliver, Galati; 2002  
- Ordinul de Merit in grad de Cavaler; 2003 - Premiul de excelenta pentru  
intreaga activitate conferit de Ministerul Culturii; 2004 - Premiul special  
UNITER pentru teatru de papusi; 2009 - Doctor Honoris Causa al  
Universitatii de Arte din Targu Mures. In 1990 a devenit profesor la Sectia  
de teatru de papusi a Academiei de Teatru si Film (azi UNATC) din  
Bucuresti.                                                                                            

A publicat:                                                                                               
Automate, idoli, papusi, Editura Alma si Festivalul Gulliver, Galati, 1998; la  
UNATC Press, Bucuresti: Tehnica teatruluide animatie, 2005; Tehnologii  
digitale in spectacolul de animatie, 2005; Introducere in gra?ca si animatia  
3D, 2006; De la video la virtual - imaginea in spectacolul contemporan si  
Regia spectacolului de animatie, 2007; Istoria secreta a papusilor. Teatrul  
de animasie si sacrul. Eseuri, 2014. In anul 2018 a primit trofeul Lider de-
o viata in teatrul de animatie , la Gala Itsy-Bitsy Bucuresti

Spectacolele realizate in regia lui au fost distinse cu numeroase premii  
(peste 40) nationale si internationale.