Norel MOISE:
50 de ani de viaţă şi 25 de ani de peregrinări pe meleagurile presei economice
4 ianuarie 2022

Norel Moise a venit la Top Business exact cand a terminat facultatea, fiind un absolvent de clasă al ASE Bucuresti. A trecut rapid prin functiile redacţionale clasice al domeniului (redactor, redactor de rubrică, secretar general de redactie, redactor sef adjunct) devenind unul dintre cei mai tineri redactori şefi ai momentului. La formarea sa profesională a contribuit decisiv şi Adrian Vasilescu cu care am convenit să trimit cel mai tânar si fără experienţă (dar cu talent şi inteligenţă) redactor să preia informaţii de la BNR.

Ulterior, cariera de jurnalist a lui Morel Noise a fost remarcabilă şi el este unul dintre cei mai semnificativi publicişti care au activat în redacţiile Grupului de Presă Top Business, fiind un model pentru alţi tineri care ulterior au învăţat să fie jurnalişti în grupul nostru, dar devenind şi mentor pentru tineri formaţi în redacţiile pe care le-a condus în alte grupuri de presă. Atât cât a fost posibil, Norel Moise a continuat să colaboreze cu noi ceea ce sperăm să se întâmple şi în continuare (Constantin DUMITRU)


Speranţe şi aşteptări de la 2022

Doresc să încep postările din acest an pornind de la ceea ce spuneam în urarea mea de la cumpăna dintre 2021 şi 2022. Primul lucru pe care mi-l doresc de la acest an este SĂNĂTATEA: dacă Dumnezeu mă va *ajuta* la acest capitol primordial, sunt sigur că restul de dorinţe se vor îndeplini de la sine. Anul ce tocmai a *răsărit* e unul special pentru mine: e cel în care voi împleti în cununa vieţii spicul cu numărul 50. Şi tot el e cel în care se fac 25 de ani de la momentul în care am decis că din toate uşile pe care pregătirea mea în domeniul economic mi le putea deschide, cea mai frumoasă şi potrivită pentru mine ar putea fi cea a jurnalismului: şi au urmat 25 de ani de peregrinări  pe meleagurile presei economice. 25 de ani în care niciodată nu m-am considerat un jurnalist ci un simplu analist economic (poate financiar ar fi mai potrivit spus) care explorează tărâmurile presei economice.

Am abordat în acest periplu toate genurile publicistice şi toate tipurile de publicaţii. La suflet îmi vor rămâne tot timpul cele print (cum de altfel şi cărţile le prefer tot în format fizic). De asemenea, la suflet îmi vor rămâne două genuri de scriere: analizele pe cifre, că deh, asta e pregătirea de bază, dar şi interviurile, cele care pot face un jurnalist să fie cu adevărat bun. Principalul câştig al unei cariere jurnalistice e adus de oamenii pe care îi întâlneşti şi de la care, dacă eşti suficient de bun, poţi învăţa mult şi te poţi dezvolta cum nici nu te-ai fi putut gândi.

Atunci când abordez un astfel de material, am grijă să *cunosc* din toate unghiurile personalitatea cu care urmează să stau de vorbă. Discuţia pe care încerc să o conduc (deşi uneori se mai întâmplă şi invers, întrucât întâlneşti şi personalităţi puternice ce doresc să deţină în permanenţă controlul), trebuie să fie una lină, constructivă, dezvoltată precum un arbore. Detest să citesc interviuri în care invitatul e mitraliat la foc automat, fără a se încerca o minimă construcţie a unui edificiu cultural sau economic. De asemenea, detest să transform un interviu în material descriptiv, însuşindu-mi o parte sau repetând spusele intervievatului, punându-le pe hârtie ca şi cum ar fi gândurile mele. Dacă vreau să îmi *etalez valoarea*, cum ar spune unii concetăţeni, prefer să pun întrebări şi să obţin răspunsuri de calitate. Şi din ele să sintetizez ideile cele mai valoroase (da, ştiu, sunt un adept al jurnalismului clasic, cum ar spune unii, nu un influencer, cum îşi propun toţi cei care intră azi în breaslă).

Dezvoltarea mea în materie de jurnalism are şi câteva repere, evident, câţiva oameni care mi-au marcat existenţa. Primul dintre ei e Constantin Dumitru, OMUL care a crezut în mine şi m-a adus de la marketingul pe care îl adulam la momentul terminării ASE la jurnalism. El e cel care mi-a creionat şi şlefuit stilul, el e cel care m-a inspirat şi la care mă gândesc tot timpul atunci când aştern pe hârtie un editorial. A avut încredere în mine şi mi-a dat pe mână conducerea săptămânalului economic Top Business într-un moment în care experienţa mea în domeniu era foarte redusă, proporţională cu vârsta (e adevărat, nu am ars nicio etapă, nu am sărit nicio treaptă ierarhică). Acelaşi om a deschis paginile unor reputate publicaţii internaţionale, din New York şi Chicago, scrierilor mele. Şi tot el e cel care m-a susţinut să fac pasul următor, către un post, tot de conducere, într-un cotidian. Şi ar mai fi multe de spus, dar toate la timpul lor.

O altă personalitate care mi-a marcat existenţa în jurnalism este Adrian Vasilescu, consilierul Guvernatorului BNR, Mugur Isărescu. Nu de puţine ori am spus faptul că sunt un jurnalist crescut, la propriu şi la figurat, pe culoarele băncii centrale. Reputatul analist economic e cel care m-a întrebat pentru prima dată *ce am de gând să fac cu cariera mea*, dincolo de tendinţa mea perpetuă de aaloca tot timpul din lume studiului. Mi-a fost un model şi mi-a arătat că nu trebuie musai să ai o facultate de profil pentru ca cititorii să te placă şi să îţi caute scrierile, oriunde ar fi ele publicate.

Un al treilea om care mi-a marcat existenţa jurnalistică e reputatul analist economic Ilie Şerbănescu. Am colaborat cu dânsul la un cotidian, în care gestionam împreună o pagină săptămânală de analiză macroeconomică. Ce mi-a rămas întipărit? Faptul că cifrele trebuie corelate şi verificate din toate unghiurile posibile. E adevărat, pentru asta trebuie să cam *ştii carte*, după cum spunea maestrul. Aprecierea supremă pe care am primit-o de la dânsul se rezumă astfel: *dacă ţie mâine îţi cere un premier să te joci cu cifrele şi să îi scoţi din calcule o rată a inflaţiei de 10%, ştii să o faci. La fel de bine poţi să te joci şi să scoţi o valoare de 5%*. Sunt cuvinte pe care nu le voi uita niciodată! După cum niciodată nu voi uita nici de sfatul, urmat cu sfinţenie în cazul aceleiaşi publicaţii: *niciodată nu încerca să obţii informaţii, sau, şi mai rău, resurse financiare, practicând şantajul sau atacând virulent instituţii sau oameni, chiar dacă ceea ce scrii e real (omiţând să expui şi partea pozitivă sau părerea celui despre care faci acele afirmaţii)!

Cel din urmă dar cu siguranţă nu şi ultimul pe listă, din punct de vedere al importanţei, este actualul editor şi coleg Mihai Săndoiu, directorul general al FinMedia. El e omul care m-a convins să rămân în branşă într-un moment în care mai mult mă vedeam în afara ei. Mi-a întins o mână şi am dezvoltat împreună un proiect interesant, pe care îl aveam în minte de vreo doi ani, cel dedicat Bancherilor de top. Au urmat apoi alte publicaţii sectoriale. În cele din urmă, deşi nu eram de prea mulţi ani în trust, a avut încredere să îmi lase pe mână crucişătorul acestuia, publicaţia Piaţa Financiară, pe care o conduc şi astăzi, şi de care se leagă cele mai frumoase momente ale existenţei mele ca jurnalist.

Le mulţumesc pe această cale celor patru  dar  şi tuturor celor care au contribuit, într-un fel sau altul, la formarea mea ca publicist. Şi revin la lista de dorinţe: mi-aş dori ca în acest an să *înşir* pe aţa demersului meu jurnalistic intitulat FinEco24News 25 de interviuri cu astfel de persoane (sau poate 50, cine ştie). Nu vor lipsi de pe listă cele patru personalităţi mai sus amintite, după cum nu vor lipsi nici nume marcante din banking, care au pus serios umărul la dezvoltarea mea. Am să dau aici doar câteva nume, cerându-mi scuze celorlalţi anticipat: Nicolae Cinteză, Radu Graţian Gheţea, Sergiu Oprescu, Bogdan Neacşu sau Florin Dănescu.

Revenind la maestrul Constantin Dumitru, tot domnia sa îmi spunea că valoarea unui jurnalist se poate măsura şi astfel: *dacă atunci când tragi linie vei putea selecta, din scrierile publicate, suficiente materiale din care să poţi edita o carte de care să poţi fi mândru, nu ai făcut degeaba umbră pământului*. Nu ştiu dacă la momentul acesta s-ar putea face o carte din ceea ce am scris. Probabil pe standardele mele, despre care mulţi spun că sunt mult prea ridicate pentru aceste vremuri, mai e loc de scris. După părerea altora, şi nu sunt puţini,aş putea aduna un volum cu multe mii de pagini. Ca să aduc la acelaşi numitor părerile mă întreb acum: poate nu cumva tocmai din acest serial de care vorbeam mai sus ar rezulta cea mai bună cale? Oare nu cumva titlul cel mai potrivit ar fi  *25 de ani de peregrinări pe meleagurile presei economice*. Vă invit să găsim împreună răspunsul la această întrebare! Cu mulţumiri anticipate!

Norel MOISE

FinEco24News
Promovam  performanta  economica!
Editie electronica a publicatiei Top Business - 
fondata 1993
Editie electronica a publicatiei Top Business - 
fondata 1993
Promovam  performanta  economica!
Editie electronica a publicatiei Top Business -    fondata 1993
Promovam  performanta  economica!