20 ianuarie 2022

Construită între 1906 şi 1914, în stil neoclasic francez, Casa Assan a fost comanditată de inginerul și industriașul Bazil G. Assan, primul român care a efectuat o călătorie în jurul pământului. Moştenitor al unei averi uriaşe de la tatăl său, proprietarul primei mori cu abur din ţara noastră, Bazil Assan i-a cerut celebrului arhitect Ioan D. Berindei să conceapă planurile casei..

În interior, sălile decorate cu vitralii şi picturi de Octav Băncilă, mobilierul din lemn masiv tapiţat cu piele de Cordoba şi mătase, oglinzile, aplicele şi candelabrele luxuriante s-au păstrat până în zilele noastre !

Faţada casei are, potrivit acestuia, trei registre, şi anume: „un soclu, care cuprinde partea ieşită din pământ a demisolului şi tratat ca atare, cu bosaje, sugerând, conform unei logici constructive, o dimensiune mai mare a pietrelor; apoi registrul principal, parterul, cu un apareiaj simplu, tipic, şi partea superioară, mansarda propriu-zisă„. Se fac remarcate decoraţia dintre registre, „care vine din arhitectura neoclasică„, şi feroneria care se află atât la intrare, cât şi la gardul impresionant. Uşa masivă din metal, cu geamuri mate şi grele, se deschide în holul principal care este luminat de un vitraliu realizat în partea de sus. De asemenea, oglinzile imense care decorează pereţii aduc un plus de lumină naturală în interior. Urmează sera, cu vitralii, care se continuă cu o scară grandioasă ce face legătura cu parcul.

Vasile Assan, fiul celui care a construit prima moară cu aburi din România, a fost şi primul proprietar din ţară al unui automobil.

„Primul automobil din Bucureşti şi din ţară i-a aparţinut lui Vasile Assan, a fost înmatriculat în anul 1900 cu numărul 1. Însă, intervenind o discuţie cu George Valentin Bibescu, cel mai mare animator al automobilismului şi al aeronauticii din Europa, nu numai din România, la rugămintea regelui Carol I, prefectura de poliţie a înregistrat automobilul lui George Valentin Bibescu cu numărul 0”, spune Emanuel Bădescu, istoric.

Vasile Assan a studiat ingineria în Franţa, dar şi-a desfăşurat activitatea profesională în România.

„Între alte merite este şi acela de a fi proiectat un canal Dunăre - Marea Neagră, între Cernavodă şi Constanţa şi de a fi proiectat şi un tunel pe sub Dunăre, în zona Călăraşi”.

Casa Assan poartă astăzi denumirea de Casa Oamenilor de Ştiinţă. Construcţia a început în anul 1905 şi s-a terminat într-un singur an.

„Ea a fost împărţită pe saloane, fiecare salon având un scop bine determinat, era salonul drink, unde se serveau aperitive, avea acest salon al zodiacului... alt salon de muzică, mai avea salonul Edison unde avea un bec Edison original şi toată casa este concepută pe tip salon”, mai spune istoricul Emanuel Bădescu.

Asemănarea dintre Casa Assan și Casa Enescu e evidentă,  Berindei a proiectat o intrare frumoasă, cu două cărări, precum și grajduri pentru cai dar și garaje în apropierea caselor unde locuiau șoferul și vizitiul familiei Assan. Surprinzător însă, intrarea din spate este mai elegantă și mai spectaculoasă decât cea dinspre piața Lahovary. Intrarea din spate se face pe o scară monumentală, exact cum există și l Palatul Kretzulescu de pe str.Știrbei vodă, intrarea din spate, din Cișmigiu, are o impunătoare scară....

Ferestrele dinspre stradă sunt decorate cu diverse modele realizate din fier forjat. Deși pare o clădire construită având în vedere simetria totală, clădirea prezintă în partea stângă, cum privești dinspre stradă, un mic turn cu o cupolă rotundă.

Trebuie menționată și „rânduiala” din interior - în partea de sud a locuinței se află, la parter, încăperile pentru oaspeți, în timp ce parterul găzduiește cinci saloane, iar la etaj se află cele trei apartamente rezervate membrilor Acadmiei Române. Totodată, la subsol și demisol au fost amenajate bucătăria și atenansele.

După modelul superbelor case din Franța acelor vremuri, fiecare sală din Casa Assan a fost botezată în funcție de felul în care era amenajată. Astfel, aici întâlnim Sala de Șah, Salonul Oglinzilor și Candelabrelor, unde toți pereții sunt acoperiți în oglinzi cu rame de bronz, iar deasupra strălucesc candelabrele atârnate de bolta încăperii, Sala de Consiliu, din al cărei nume este lesne de înțeles ce fel de activități găzduia, Sala Edison, unde era păstrată o lampă-bec Edison, precum și un superb candelabru. Nu în ultimul rând, există și Sala Zodiac, decorată cu un vitraliu de mari dimensiuni prin care trece lumina soarelui și care reflectă semnele zodiacului.

. Peste tot prin casă, în holurile mai mari sau mai mici, se află oglinzi superbe, statuete de bronz așezate atent fie pe etajere de lemn, fie pe suporturi din marmură. De asemenea, pereții sălilor amenajate sunt decorați cu picturi în ulei semnate de artiști mari din acele vremuri.

Din fericire, mare parte din mobilierul luxos, de epocă, a reușit să fie conservat și poate fi văzut îndeaproape - mobilier din lemn masiv, unele tapisate în pretențioasa piele de Alcnantara, oglinzi impunătoare, candelabre și picturi te duc cu gândul la începutul secolului trecut.  Mai mult, au fost păstrate și ușile glisante în perete, prezente aici încă de la inaugurare.

Dacă parcurgi holul principal și te îndrepți fix în capăt veți descoperi spre una dintre atracțiile acestei locuințe - sera cu vitralii, care dovedea clar apartenența familiei Assan la „lumea bună”, deoarece puține erau familiile ce își permiteau așa ceva.



În 2012 o știre de dimineață - Arde acoperişul Morii lui Assan !

Fumul şi flăcările ţîşneau din cetate (fiindcă, într-adevăr, clădirea arată ca o fortăreaţă). Incendiul a izbucnit la înălţimea de 30 de metri. Ce mai rămăsese din el, căci a mai fost alt incendiu în 2008, iar anul acxesta în ianuarie s-a prăbuşit o parte din acoperiş. Din datele adunate la repezeală reiese că un control din 2005 constatase deteriorarea intenţionată. Pe atunci, direcţia din Ministerul Culturii responsabilă de monumentele istorice îşi mai făcea datoria şi o inspecţie a ajuns la concluzia că 90% dintre stricăciunile suferite de ruinele din str. Silozului nr. 25 se datorau unei vandalizări înverşunate. În iulie 2009, am atras atenţia asupra plănuitei demantelări a acestui ansamblu de clădiri industriale din secolul al XIX-lea. Cu tîrnăcopul nu se putea dărîma turnul, aşa că s-a dat foc structurii de lemn din interior. De ce n-aţi încercat cu dinamită?



În lista oficială a monumentelor istorice din 2004, Moara lui Assan figurează la nr. 2016, vasăzică face parte dintre imobilele a căror conservare prezintă un interes istoric şi, ca atare, este pusă sub ocrotirea legii. Ca să fie mai clar, în lumea întreagă mărturiile dezvoltării industriale din secolul al XIX-lea sînt obiectul unui interes special: mine, gări şi căi ferate, fabrici, docuri, hale etc. În ţara noastră s-au păstrat cîteva mori cu aburi, dintre care aceasta, din 1853, era cea mai veche. În 1857 se putea afla din Anunţătorul român că „a pornit lucrarea fabricei de făină, cu vapor, în care se produce astăzi cea mai fină calitate de făină şi griş“. Cel care a înfiinţat-o a fost Gheorghe Assan (1821-1866). Primul dintre fiii săi, inginer, Vasile (1860-1918) a continuat să administreze o avere din ce în ce mai mare, fiindcă a creat alte fabrici şi chiar, în 1904, „Româno-Americana“, marea firmă de exploatare a petrolului şi de export, în timp ce al doilea frate, Gheorghe, a fost preşedinte al Camerei de Comerţ. Casa lor, construită în 1884, există pînă astăzi în Piaţa Lahovary, nr 9: a fost Casa Oamenilor de Ştiinţă, apoi un restaurant, şi recent a fost cumpărată de la descendenţii familiei Assan de către Academia Română (tot un monument istoric, bineînţeles). În 1906, moara măcina zilnic şapte vagoane de grîu, ceea ce înseamnă că producea făină cît pentru a hrăni 100.000 de oameni! Fabricile de uleiuri vegetale, vopsele, grăsimi pentru unsoarea maşinilor agricole, ba chiar vegetalină (din nucă de cocos), primeau materie primă de import din Africa, Australia şi Noua Zeelandă. Uleiul de rapiţă se fabrica printr-un procedeu nou, secret, întrebuinţînd benzina. Cred că am spus destul ca să înţelegeţi ce era economia românească acum o sută de ani şi ce valoare are acest patrimoniu industrial de care ne batem joc.



Intrarea din spate, considerată de multe persoane mai frumoasă decât cea principală, are un aer aparte de eleganță, dat de cele două scări în curbă, mărginite cu balustrade împletite din fier forjat, dar și cu o fântână mică dedesubt.

Această scară dublă face legătura cu parcul și cu grădina de vară unde funcționează, în lunile calde, un restaurant cu terasă.

Care a fost importanța familiei Assan pentru București

Deși la origini o familie săracă, Assanii și-au obținut renumele și averea cu ajutorul lui George Assan, „căpătâiul” familiei, cunoscut drept unul dintre cei mai mari afaceriști și înteprinzători din istoria Bucureștiului.

Venit în Capitală, acesta și-a început activitatea în negoț și în cele din urmă și-a deschis în 1849 alături de Ioan Martinovici o băcănie ce se deosebea de majoritatea celorlalte din oraș prin faptul că aici se găseau doar bunuri de lux venite din străinătate.

Afacerea a dat roade, banii au venit din ce în ce mai mulți, astfel că George Assan și-a extins afacerile în anul 1853, când a ridicat pe malul lacului Colentina Moara lui Assan. Acest moment a reprezentat un punct de cotitură în istoria Bucureștiului dar și în istoria țării.

În primul rând, aceasta a fost prima instalație industrială din țară ce a fost acționată pe bază de aburi - pentru care Assan a cumpărat din Viena o mașinărie cu aburi Siegel, moment care este considerat de mulți experți începutul industrializării urbane în România.

În al doilea rând, această moară cu aburi a reprezentat „începutul sfârșitului” pentru zecile de mori acționate de apă care acaparaseră malurile Dâmboviței, și care erau responsabile pentru inundațiile care se produceau aproape an de an.

Această moară, precum și fabrica de pâine din interiorul ei, au funcționat aproape 150 de ani, iar la apogeu se spunea că o treime din populația Bucureștiului mânca pâine produsă aici. Desigur, populația era considerabil mai mică pe-atunci. Din păcate, importanța acestei mori pentru istorie este ignorată de autorități de mai bine de un deceniu, astfel că aceasta se află în prezent într-o stare avansată de degradare.

Cine a fost Bazil Assan, cel care a comandat ridicarea Casei Assan

Bazil Assan a fost fiul cel mare al lui Gheorghe Assan, și cel care a dorit ridicarea casei de la piața Lahovary nr. 9. Născut în 1860, acesta a urmat școli înalte la Liege, Belgia și în Elveția, la Montreaux. Acesta a îmbinat de-a lungul vieții sale spiritul antreprenorial cu pasiunea de aventură.

În domeniul afacerilor, acesta a continuat afacerea morii după decesul tatălui său, și a construit două mori sistematice în acest sens. Mai mult, a extins imperiul Assanilor construind o fabrică de vopseluri și una de săpun.

De numele său se leagă și un siloz ridicat în 1907 care putea adăposti cantitatea impresionantă de 700 de vagoane de grâu. Având impresionanta înălțime de 41 de metri, silozul era printre cele mai înalte clădiri din întreaga Capitală. Mai mult, Bazil a ridicat și prima fabrică de uleiuri comestibile din porumb din țară, inspirându-se din industria SUA.

Din punct de vedere al aventurilor, Bazil Assan a dus o viață plină de recorduri și premiere. Printre acestea se numără și faptul că Bazil a fost primul român ce a făcut înconjurul lumii. Isprava s-a petrecut timp de 5 luni, între decembrie 1897 și primăvara lui 1898. Mai mult, acesta a făcut înconjurul lumii într-un balon cu aer cald, pe ruta Istanbul, Cairo, Ceylon, Beijing, Tokyo, SUA și Oceanul Pacific.

De asemenea, Bazil Assan a fost proprietarul primului automobil de circulație din România, un Panhard cu motor de 15 cai putere, fabricat în Belgia. Firește, acesta a fost mândrul posesor al numărului de înmatriculare 1 - B.

Casa Assan a intrat în patrimoniul Academiei Române și a fost redenumită Casa Oamenilor de Știință. În prezent țaici funcționează restaurantul Academiei Române.

Texte sintetizate de Liliana POPA
Un simbol al Bucureştiului - Casa Assan
Moara lui Assan
Moara lui Assan
Promovam  performanta  economica!
Editie electronica a publicatiei Top Business - 
fondata 1993
Editie electronica a publicatiei Top Business - 
fondata 1993
Promovam  performanta  economica!
Editie electronica a publicatiei Top Business -    fondata 1993
Promovam  performanta  economica!