Promovam  performanta  economica!
Editie electronica a publicatiei tiparite Top Business -  fondata 1993, Anul XXVII
nr.3 (890) Martie 2019
Reproducerea oricarei imagini sau oricarui text din acest site se poate face doar cu acordul TopBusinessNews.
Potrivit art 206 Cod Penal responsabilitatea juridica apartine autorilor textelor publicate.
Turismul gastronomic

Oricui, strain sau neaos, viziteaza orasul Cluj,  ii va fi foarte greu sa nu afle

 

de existenta unui restaurant pe care-l stiu toti taximetristii, toti localnicii si

 

toti iubitorii de vinuri bune. Povestea lui este arhicunoscuta si, pentru ca

 

vreau sa relatez ceva despre acest restaurant, nu se poate sa nu va spun, pe

 

scurt, povestea lui. Desi intentionez sa va relatez o cu totul alta latura a

 

acestui renumit restaurant clujean.                                                      

 



Povestea lui spune-asa: intre anii 1930-1940 era o veche crasma, unde

 

veneau oamenii sa-si inece amarul vietii, proprietatea unui patron cu numele

 

Mosonyi, care a ales de fapt si numele de viitor al restaurantului.



In momentele cand mai consuma un pahar in plus, acest Mosonyi, incepea sa

 

planga amarnic „de sareau si fetele de pe mese” povestesc batranii acelei

 

perioade, deoarece la nici doua sute de metri distanta se deschisese un alt

 

local, numit Gaura Dulce, care de fapt era un bordel unde oamenii mergeau

 

sa-si cheltuie agoniseala. Cand ieseau de la bordel, mai aveau bani doar de o

 

bere la localul domnului Mosonyi, motiv pentru care acesta se punea pe plans

 

de se cutremura strada.



Lista de bucate a acelor vremuri era foarte saracacioasa, un carnacior, un

 

mic, ceva cartofi prajiti si mult mai rar cate o ceafa de porc la gratar, dar

 

berea si spritul erau la discretie.

Intr-o zi, unul dintre angajatii care descarcau sifoanele si alte cele, este

 

intrebat de catre distribuitorul de marfa: „Cine plange in halul asta, de ti se

 

rupe inima”? „Ei cine, nebunul asta de patron, iar a baut si plange ca o

 

maimuta plangatoare”, raspunde angajatul.



Patronul, care tragea cu urechea a avut inspiratia de moment si a chemat

 

restaurantul MAIMUTA PLANGATOARE. Zis si facut. Dar nu dupa multi ani, a

 

venit perioada comunista si restaurantul a fost inchis, insa dupa 1989, se

 

spune ca a fost primul restaurant privat, deschis in Cluj si de atunci a

 

inceput, incet, incet, sa se faca din nou cunoscut.


Si acum ajung la miezul povestioarei pentru care incepusem aceasta calatorie

 

prin crasmele de altadata.

Un succes la Cluj:
Restaurantul, pizdulicile si sommelierii

La Maimuta Plangatoare

de Tamara Timofti

Revista de cultura editata
de Asociatia
„Acceleratori ai performantei”

Editor general

Constantin DUMITRU

REDACTIA


Redactor sef adjunct:


Dan Anghelescu

Editor Senior:


Marian Timofti

Redactori:


Maria Schifirnet,  Adela Stoian,
Tamara Timofti

In anul 2013 unul dintre colegii nostri sommelieri, din Cluj, pe nume Radu  
Ilea, a fost convocat sa preia si sa modifice „crasmulita” de cartier  
in....restaurant, iar prin grija unui nou proprietar care a fost de acord sa  
pastreze denumirea localului (si nu a facut rau deloc) sa modifice meniul , sa  
creeze o lista de vinuri care sa satisfaca mai multe gusturi, sa realizeze un  
bar care sa poata oferi o cafea de calitate, un cocktail deosebit, dar si mai  
multe bauturi alcoolice cautate de oamenii cu stare...  

Zis si facut.

Renovarea a fost destul de rapid terminata, cu o investitie  substantiala, care  
„si-a scos banii” pana la sfarsitul celui de-al doilea an de la redeschidere.  
Desi toate meritele renasterii acestui local istoric, despre care scriitorul  
maghiar Tibor Balint a scris chiar si un roman prin 1969, pot fi atribuite in  
totalitate sommelierului RADU ILEA din Cluj Napoca, unul dintre membrii  
OSR cei mai constanti si mai bine implementati in adevarata profesie, nu se  
poate sa nu aducem aminte ce inseamna aportul grupului, al celorlalti colegi  
precum Vlad Muresan, Septimiu Crisan, Demian Razvan, bucatarul Nicu Pop,  
si chiar Mihaela Prevenda, care, prin contributia lor si organizarea de  
degustari, chiar si de 2-3 ori pe saptamana, au reusit sa atraga atentia  
locuitorilor din Cluj catre acest local, catre preparatele lui si catre lista de  
vinuri care ajunsese sa detina peste 190 de etichete romanesti si straine.

La o poveste si un pahar cu vin, am aflat de la Radu Ilea despre meniul  
vechiului local - un meniu slabut, de birt:


Ceafa de porc la gratar.
Mititei  
Carnaciori de casa si carnaciori picanti
Bere  
Rachiu de drojdie (probabil la aperitiv)
Vin de Metro, paine si mustar.


„Acum, cand totul este diferit, cu un meniu care se bate cu oricare  
restaurant din oras, cu o gama de vinuri pe care aproape ca nu o are nimeni  
in Cluj, stau si ma intreb de ce proprietarii de restaurante nu acorda mai  
multa libertate de initiativa sommelierilor, mai multa incredere, mai multa  
libertate de creatie a evenimentelor.


„Imi aduc aminte povesteste sommelierul restaurantului, cum dupa  
investitiile sustinute de catre proprietar ma bucuram daca vedeam in primele  
zile de la 25 - 50% ocupate locurile in local, la pranz si la cina si nici macar  
nu visam sa ajung sa am o condica de rezervare asa cum avem acum.


In prezent aproape ca nu avem cum sa lucram daca nu avem acest registru al  
rezervarilor, lumea doreste siguranta ca va gasi o masa atunci cand vor iesi  
in oras si nu si-o doresc oriunde ci aici la noi, la MAIMUTA PLANGATOARE,  
aici unde serviciile sunt de calitate, unde preparatele au preturi corecte unde  
asocierile cu bauturile si recomandarile sunt excelente si unde producatorii  
de vin, sunt permanent prezenti cu o „proba de degustare” care sa-i convinga  
de calitatea vinurilor lor.

Am adus cu mine, fara sa-mi propun, toti clientii de prin restaurantele pe  
unde am mai lucrat, iar acum strainii care au aflat de noi aproape ca  
depasesc clientii locali. Dar registrul de rezervari isi face datoria. ”


Acest salt de calitate, cum l-ati perceput ?

„De la vinul pe care-l gaseam la Metro, la cele mai reprezentative vinuri din  
Romania, de la berea ieftina, consumata de catre tinerii care veneau sa se  
uite la un meci, la cele mai sofisticate cocktail-uri, de la doua tipuri de  
rachiu si un whisky ieftin, la Cognac si Armagnac de calitate, nu se poate  
numi doar un salt. De la momentele cand ma gandeam daca va opri vreun  
taxi in fata restaurantului, la acest registru de rezervari pe care-l schimbam  
de doua ori pe an, nu este doar un salt,sunt zboruri intergalactice. Sunt  
satisfactii pe care le pot descrie cu greu. A fost o munca de echipa, un ajutor  
al colegilor din OSR2011 si o mana de „incredere deplina” acordata de catre  
actualul proprietar al locatiei pe care nu l-am dezamagit.   


Care sunt preparatele pe care le cauta cel mai des clientii ?

Pieptul de rata, Muschiul de vita cu trufe si Picanta de curcan, sunt foarte  
cautate, dar piesa de baza ramane tot „Maimuticile casei.” (pizdulice la plita  
sau la grater... n.a.) Cu ele am reusit sa renastem si au ramas o specialitate  
a casei.

Captivanta si misterioasa istoria acestui restaurant: Maimuta Plangatoare.  
Nu multi sunt cei care stiu ca localul, aflat pe actuala strada Emil Isac din  
Cluj-Napoca, are o vechime de peste 85 de ani. Daca numele Maimuta  
Plangatoare apartine acum unui restaurant de inalta clasa, intre anii 1930-
1940, in acelasi loc, se afla o crasma unde oamenii veneau sa isi inece  
amarul.

Clienti fericiti

Antreuri la bufet suedez

Crap in crusta picanta

Muschi de vita cu trufe

Pizdulice la tigaie

Muschi de vita