M-a amuzat cand un domn care a uitat sa ne prezinte vreo diploma

de absolvent de facultate, asa cum ne-a promis cand a fost extrem

de contestat ministru (al carui nume nu-l invoc nu doar pentru ca

el se leaga si de zicala cu funia din casa spanzuratului), laolalta

cu flacaul necopt al lui Caramitru, a inceput sa-l certe pe neica

Tudor, sa-l considere comunist pentru ca omul a bagat de seama

ca de 30 de ani multe sperante s-au naruit si ca fu cam degeaba

si ce crezuram si ce facuram.

Intamplarea face ca, prin 1985, ma potrivii cu neica Tudor pe

dealul Capela din Rm Valcea, la motelul vizitat de cei care doresu

sa se aeriseasca. Neica nu mai avea voie sa cante, eu nu mai

aveam voie sa scriu, asa ca beuram niste vin bun de Dragasani,

facuram misto si de comunism si de Ceausescu pana se mai

insera si neica incepu, totusi, sa cante la masa nu pe vreo scena,

aplaudat si de domni si doamne, dar si de tovarasii tunsi scurt si

cu cravate la fel care erau sub o haslie acoperire peste tot. Ma mai

vazui cu neica Tudor, in deceniile care trecura,  prin Bucuresti,

prin Ardeal si Moldova, la Mangalia, la Chisinau, ba chiar si pe la

Chicago  impreruna cu prietenul comun Stelian Plesoiu, cetitorii

publicatiilor mele il votara mereu in topul personalitatilor reale, fu

de trei ori (exact cat Mugur Isarescu si Sabin Balasa) desemnat,

dar era mereu plecat din tara cand acordam premiile

, asa ca ramase cu nominalizarile pentru ca noi n-am

atribuit niciodata  premii decat celor prezenti.

Sigur, neica Tudor se juca si cu FSN-ul ceea ce nu-mi placu si-i

zisei, dar refuza tot felul de functii care i se oferira chiar de-a

valma si-si vazu de ceea ce stie sa faca atat de bine. Si nu

degeaba, adicatelea nu inutil.

Boieri dumneavoastra, degeaba e un cuvant viclean (subtil, daca

vreti). Nu inseamna pe gratis cum cred unii, nici inutil cum spera

altiii, e doar samburele unei dezamagiri, dar si speranta ca va fi o

data viitoare, desi pentru prezent ori nu fuse ori se duse.

Ei, cand cazu guvernul Dancila muti crezuram ca nu fu DEGEABA,

ca vine ea si vremea cand  ne scuturam. Dar se sculara si se-

adunara gunoaiele si parca ar vrea sa ne scuture ele pe noi (mi-

aduc aminte ca radea si neica la balbaiala unuia care zicea

poponta). Sigur, vor fi cateva luni de mizerie si scandaluri mai

mari decat eram pregatiti sa acceptam. Dar nici in decembrie 89

nu eram pregatiti. Pana la urma, istoria nu se petrece aplaudand

si sorbind cupe.

N-am oferit o analiza corecta, anosta, eventual nitel ironica. L-am

invocat (cu drag!) pe neica Tudor, simtind ca inteligentii nostri

cetitori sunt satuli de analize. Ei vor sa stie cum dracu facem sa

nu mai fie DEGEABA. Pai, hai sa ne gandim toti. Si hai sa facem

ce trebuie. Si sa-l ascultam pe neica Tudor cum canta si sa nu

asteptam sa-i placa imediat ce facem. E dreptul lui sa fie nazuros.

Si dreptul nostru sa tragem apa. Exact dupa cine trebuie!

• HOME