Ca vine sfarsitul lumii, cel putin al unei lumi - nu incape nicio
indoiala, pandemia coronavirus este doar motivul-pretextul unei
repetitii generale.
Ce lume dispare? - e intrebarea care ar putea sugera fie si firav
raspunsul la o intrebare mult mai profunda si ocolita dintr-o
spaima pe deplin explicabila - ce lume vine, ce lume urmeaza, cum
si cati dintre noi vom putea supravietui in aceasta noua lume?
Expresia Lumea Noua a denumit cateva veacuri teritoriile pe care
europenii le descopereau si ocupau (in principal America), dar a
inclus si transformari semnificative ale comportamentelor
datorate atat ciocnirilor dintre culturi si civilizatii, cat mai ales
nevoii de a integra elemente sociale, economice si culturale cu o
necesara eliberare de prejudecati politice si religioase. De aceea,
democratia inventata de europeni (de greci in antichitate, de
francezi si englezi la amurgul evului mediu) explodeaza si se
dezvolta eficient taman in Lumea Noua, Statele Unite devenind
simbolul democratiei eficiente.
Acum, Lumea Noua nu va mai defini noutati teritoriale, chiar daca
va dezvolta diferit unele zone, accentuind eventual diferentele
dintre China si altii, de exemplu, ea va defini structuri
comportamentale radical modificate.
Intr-o lume care e posibil sa perceapa individul uman ca pe un
potential purtator de virusi, ca pe un contactat sau contactant
(iata cuvinte care schimba sensul existentei), unde socializarea e
un risc nu o bucurie, unde gesturile (comune si altor specii, vezi
cum se mangaie pisicile, cainii, caprioarele, ursii etc) vor fi
percepute ca factori de infectii, strangerile de maini,
imbratisarile, saruturile etc devenind sechele ale unui primitivism
periculos pentru sanatate, existenta umana poate fi restructurata,
suportul sau biologic fiind pus in discutie. Si inmultirea se poate
face cu seringa, actul sexual fiind profund infectant. Purtatorii de
seringi (sau cum s-or mai numi) pot fi roboti neinfectanti. De aici
pana la crearea omului fara suport biologic e un pas clasic
deopotriva mic si ujrias, am mai vazut acest film.
Am exagerat desigur, reamintind carti de science fiction nitel
amuzante, pentru ca recentele turbioane de gandire ale unor
persoane importante, dar si institutii, guverne fac posibile si
uneori creeaza mai ales scenarii aberante.
Vor fi modificari importante in economie, in medicina, in turism,
in finante, inclusiv in politica (liberalismul va avea mult de suferit,
e posibila revenirea unor teze comuniste, mai ales daca, asa cum
pare acum ,China va rezolva mai repede si mai eficient problema
coronavirus), dar schimbarea conditiei biologice a fiintei umane nu
e posibila/probabila. Fie medicina va gasi solutii (vaccinuri,
tratamente etc), fie selectia naturala va rezolva problema (cu
posibile zeci, sute de milioane de decese, mai simplu 10-20% din
totalul populatiei inseamna 0,8-1.6 miliarde, marile epidemii cam
atat au produs ca procent).
Deci, vestea buna e ca vine sfarsitul lumii in care “merge si asa”
nu va mai functiona, in care controlul societatii ( prin institutii
specializate desigur) asupra individului se va exercita eficient.
Infractiunile vor continua si vor folosi la greu slabiciunile
momentului dar e posibil ca societatea, pentru a supravietui, sa le
considere infectante si sa le elimine, eventual cu autori cu tot.
Munca la distanta va deveni eficienta si aglomeratiile de prin
birouri vor deveni amintiri. Multi, mai ales tineri si cunoscatori ai
calculatoarelor, vor lucra de acasa si se vor reuni doar cand chiar
e necesar. Comertul se va adapta si el, relatiile cu institutiile
idem (reducerea birocratiei va fi un mare castig). Etc.etc.
Vestea proasta e ca Lumea Noua se va adapta mai greu unor
realitati importante: nevoia de socializare va ramane, oamenii
vor avea nevoie de intalniri, de amor, de carciumi, de turism, de
biserici.
Vestea normala e ca in continuare se vor vinde iluzii si ca vor fi
multi cumparatori, raportul cerere-oferta continuind sa fie un
element dominant al unei lumi neplictisitoare.