Noiembrie 2019

Horatiu Morar, creatorul a doua companii de succes in Marea

Britanie:

„In tot ceea ce fac, am doua repere

fundamentale: FAMILIA SI BUNUL

DUMNEZEU!”

Taunton este un orasel cochet din sud-estul Marii Briranii. Aici, in

periplul meu prin aceasta tara in scopul de a gasi povesti si fapte ale

unor romani care, departe de locurile natale, si-au reconfigurat

destinul in succes, aveam sa-l intalnesc pe dl. Horatiu Morar. Am

auzit despre domnia sa si despre rezultatele sale spectaculoase in

bussines chiar de la romanii din Bristol. Evident, ca si in cazul altor

conationali, am fost curios sa aflu de ce dl. Horatiu Morar este o

asemenea persoana. Dupa un scurt dialog telefonic, am convenit sa

ne vedem la biroul sau. Am ajuns in Taunton cu trenul int-o gara

tipic britanica, unde totul este impecabil. In mai putin de un sfert de

ora eram deja in biroul inerlocutorului meu. Nu era singur, era

impreuna cu sora sa in biroul destul de spatios, modern mobilat,

situat undeva aproape de centru.

Aveam in fata mea un tanar in pragul maturitatii fizice, cu un zambet

larg, mai mult decat amabil, cu o privire calda, jovial in gesturi.

Pentru el „aventura engleza” a inceput in februarie 2010. Proaspat

casatorit si proaspat tatic, cu a doua fetita, a realizat ca in Romania

nu avea prea mari sanse pentru sensul si siguranta zilei de maine.

Nu a fost usor. Lasa in urma prospata sa familie, parintii si prieteni,

locuri dragi cu oameni dragi. La acest pasaj al destainuirilor sale, i-

am surprins unda de lacrimi in coltul ochilor urmata de un adanc

oftat. A ajuns in Anglia noaptea. O vreme rece cu ploaie, intuneric si

mult necunoscut. Avea doar o geanta si o modesta suma de 120 de

lire. Venise totusi, cum se spune, la un „job aranjat”. Romania nu

era atunci membra a spatiului comunitar. Dreptul de munca nu era,

ca in prezent, asigurat de normele comune ale U. E. A avut nevoie de

o viza de student. Pe baza acesteia a fost angajat intr-un azil de

batrani. Chiar daca, prin natura indatoririlor, munca sa presupunea

ingrijirea unor persoane neajutorate de varsta si boala, dificila si

poate inadvertenta cu statutul pe care il avusese in tara, s-a bucurat

de multe satisfactii si impliniri. Cel putin sufleteste. Si chiar daca,

pentru inceput a fost nevoit sa locuiasca intr-o camera de marimea

unei debarale, a inteles ca nimic nu este usor si ca, in mod firesc, cu

speranta, constiinta lucrului bine facut si mai ales credinta

stramosesca in Bunul Dumnezeu, maine o sa fie mai bine. Si a

inceput sa fie. Step by step cum se zice prin acele locuri. La scurt

timp a venit sotia impreuna cu fiica. Era deja o mare implinire. Apoi

au venit pe rand, fratele sotiei, sora cu sotul. „Chiar daca eram

departe de tara si de ceea ce fusese, pana a pleca, o parte din viata

mea, aveam de ce sa ma bucur. Incepusem sa uit acel inceput greu

si m-am bucurat si atunci ca si acum de fapul ca-i am langa mine.

Dumnezeu mi-a dat o sotie minunata si trei fetite care imi

innobileaza existenta zi de zi. Si e destul”. O concluzie a prezentului.

Si totusi cum s-a ajuns ca astazi sa fie un intreprinzator in plina

ascensiune remarcat de comunitate? Este, totusi, fondatorul si

managerul a doua prospere firme. „Multele impliniri ale mele in viata

au fost determinate de oamenii buni care mi-au fost alaturi la greu.

Dar exista si o raza magica a destinului dat de Bunul Dumnezeu

care in momente de cumpana te lumineaza si iti arata ce cale sa

alegi. La mine a fost cam asa. Pe scurt, am lucrat in zona de

asistenta si ingrijire, la inceput intr-un azil de batrani si persoane cu

probleme mentale, apoi intr-un spital, timp de trei ani. Printr-o

intamplare fericita am ajuns sa-mi schimb locul de munca intr-o

companie de vanzari software. Dupa sase luni, patronul acesteia m-a

chemat si uluitor de dramatic mi-a spus ca nu ma mai poate plati.

Era o veste naucitoare. Sotia era gravida cu a doua fetita si in scurt

timp trebuia sa nasca. Aici, daca nu ai un loc de munca, o sursa de

venit, supravietuiesti cu greu de unul singur, dar daca mai si familie

de intretinut este aproape imposibil. Printr-un moment de

conjuctura, mai mult decat favorabil, am fost contactat de o

cunostinta, cetatean turc, care avea o frizerie. M-a invitat sa

discutam despre o eventuala colaborare. Mi-a aratat un spatiu aflat

in frizeria sa, plin cu flyere promotionale pe care eu, in lipsa de

altceva, trebuia sa le distribui prin localitate. Atunci, pe moment, am

realizat ca pot face ceva deosebit si ca pot chiar sa fiu propriul meu

patron. Asa a fost. Am ajuns acasa si impreuna cu „prietenul Google”

ne-am apucat de treaba”.

Pare simplu. Si, totusi, aceasta simplitate a reusitei avea resorturile

unor experiente anterioare si mai ales ale unor insusiri personale

dobandite in educatia de acasa, din credinta si mai ales din

loialiatea si bunele sentimente ale celor apropiati. „Asa a inceput

experienta mea manageriala in aceste locuri. Era in septembrie

2013. Dupa mai bine de cinci ani, suntem la un nivel care ma

multumeste si imi da incredere ca se poate. Aici, in Anglia, daca vrei

si esti cat de cat pregatit de un asemenea mod de a trai, exista

multe oportunitati. Daca intentionezi sa ai un bussines al tau,

pragmatic si concret, chiar esti ajutat. Prima companie pe care a am

infiintat-o poarta denumirea DOR-2-DOR-Taunton si are ca principal

obiect de activitate disgn&leaflet distribution. Adica, in functie de

datele si cerintele clientilor, noi concepem designul unor flyere

promotionale si ulterior le distribuim. Infiintata in 1987, DOR-2-Dor

este operatorul de retea recunoscut in distrbutia de brosuri, operand

de la birourile locale din Mare Britanie. DOR -2-DOR (Taunton) ofera

servicii profesionale pentru a face publicitate oricarei afaceri prin

prospecte cu un design modern livrate pe adresele unor gospodarii

rezidentiale selectate. Impreuna cu sora mea, coordonam o echipa de

distributie formata din 13 persoane, 12 englezi si un roman.

Distribuim in jur de 50.000 de flyere pe saptamana in aproximativ

15.000 de cutii postale, pe un areal de 162.000 de locuinte. Este o

regiune mare cu multe posibilitati de extindere si dezvoltare a

afacerii.

Cea de-a doua companie, HDM KITCHENS, am infiintat-o la sugestia

unei prietene. Concret, concepem designul unor componente de

mobilier pentru bucatarii, in functie de locatii si de exigentele

posibililor clienti, ulterior le finalizam trecandu-le prin faza de

productie printr-o colaborare cu o firma irlandeza. Suntem cunoscuti

deja, mai ales ca promovarea ne-o facem noi. Pot chiar sa spun ca, in

mod neasteptat, comenzile cresc de la o zi la alta. Am ajuns la faza

in care sa avem mai multe comenzi decat exista, la acest moment

cand vorbim, posibilitatea fizica si de timp pentru a le rezolva. Ne-am

propus un plan ambitios de extindere si dezvoltare. Daca ne ajuta,

ca si pana acum, Bunul Dumnezeu, peste un an cifra noastra de

afaceri va fi cel putin dubla”.

Exista in, mod firesc, un permanent dor de tara, mai ales ca parintii

traiesc si se afla acolo. Chiar daca prin noile si modernele sisteme

de comunicare este mai usor de dialogat, uneori chiar zilnic, totusi

este o incercare a sufletului. „Noi romanii plecati <in afara> purtam

in suflet, chiar fara sa vrem, acea povara a dorului autentic de

locurile natale. Recunosc ca, de multe ori, am avut intentia

reantoarcerii tocmai datorita faptului ca acolo sunt alti oamenii

dragi. Pe langa parintii, rude si prieteni, exista o persoana pe care o

pretuiesc in mod deosebit si care in momente de cumpana a fost

alaturi de mine, de familia mea in special prin rugaciuni si sfaturi de

bun augur. Ma refer la Parintele Danut Gheorghe de la Cornesti,

caruia ii multumesc si pe acesta cale pentru tot sprijinul prietenesc

si duhovnicesc pe care mi l-a acordat. Sigur, vreau sa multumesc

pentru sprijin si dlui Consul Razvan Constantinescu de la Consulatul

Onorific din Bristol si in mod special, Parintelui paroh, Ioan Claudiu

Moldovan. O multumire sincera, din inima, aduc si pe aceasta cale,

sotiei mele, fetelor mele pentru caldura si armonia caminului. Imi

iubesc familia, sunt un familist convins si cred ca familia si credinta

sunt doua dintre valorile vietii care iti dau adevarata balanta in

viata. De fapt, in tot ceea ce fac am doua repere fundamentale:

familia si Bunul Dumnezeu! Restul vine de la sine”.

Mihai CHIREA

Romani care reusesc

Taunton este un orasel cochet din sud-estul Marii Briranii. Aici, in

periplul meu prin aceasta tara in scopul de a gasi povesti si fapte ale

unor romani care, departe de locurile natale, si-au reconfigurat

destinul in succes, aveam sa-l intalnesc pe dl. Horatiu Morar. Am

auzit despre domnia sa si despre rezultatele sale spectaculoase in

bussines chiar de la romanii din Bristol. Evident, ca si in cazul altor

conationali, am fost curios sa aflu de ce dl. Horatiu Morar este o

asemenea persoana. Dupa un scurt dialog telefonic, am convenit sa

ne vedem la biroul sau. Am ajuns in Taunton cu trenul int-o gara

tipic britanica, unde totul este impecabil. In mai putin de un sfert de

ora eram deja in biroul inerlocutorului meu. Nu era singur, era

impreuna cu sora sa in biroul destul de spatios, modern mobilat,

situat undeva aproape de centru.

Aveam in fata mea un tanar in pragul maturitatii fizice, cu un zambet

larg, mai mult decat amabil, cu o privire calda, jovial in gesturi.

Pentru el „aventura engleza” a inceput in februarie 2010. Proaspat

casatorit si proaspat tatic, cu a doua fetita, a realizat ca in Romania

nu avea prea mari sanse pentru sensul si siguranta zilei de maine.

Nu a fost usor. Lasa in urma prospata sa familie, parintii si prieteni,

locuri dragi cu oameni dragi. La acest pasaj al destainuirilor sale, i-

am surprins unda de lacrimi in coltul ochilor urmata de un adanc

oftat. A ajuns in Anglia noaptea. O vreme rece cu ploaie, intuneric si

mult necunoscut. Avea doar o geanta si o modesta suma de 120 de

lire. Venise totusi, cum se spune, la un „job aranjat”. Romania nu

era atunci membra a spatiului comunitar. Dreptul de munca nu era,

ca in prezent, asigurat de normele comune ale U. E. A avut nevoie de

o viza de student. Pe baza acesteia a fost angajat intr-un azil de

batrani. Chiar daca, prin natura indatoririlor, munca sa presupunea

ingrijirea unor persoane neajutorate de varsta si boala, dificila si

poate inadvertenta cu statutul pe care il avusese in tara, s-a bucurat

de multe satisfactii si impliniri. Cel putin sufleteste. Si chiar daca,

pentru inceput a fost nevoit sa locuiasca intr-o camera de marimea

unei debarale, a inteles ca nimic nu este usor si ca, in mod firesc, cu

speranta, constiinta lucrului bine facut si mai ales credinta

stramosesca in Bunul Dumnezeu, maine o sa fie mai bine. Si a

inceput sa fie. Step by step cum se zice prin acele locuri. La scurt

timp a venit sotia impreuna cu fiica. Era deja o mare implinire. Apoi

au venit pe rand, fratele sotiei, sora cu sotul. „Chiar daca eram

departe de tara si de ceea ce fusese, pana a pleca, o parte din viata

mea, aveam de ce sa ma bucur. Incepusem sa uit acel inceput greu

si m-am bucurat si atunci ca si acum de fapul ca-i am langa mine.

Dumnezeu mi-a dat o sotie minunata si trei fetite care imi

innobileaza existenta zi de zi. Si e destul”. O concluzie a prezentului.

Si totusi cum s-a ajuns ca astazi sa fie un intreprinzator in plina

ascensiune remarcat de comunitate? Este, totusi, fondatorul si

managerul a doua prospere firme. „Multele impliniri ale mele in viata

au fost determinate de oamenii buni care mi-au fost alaturi la greu.

Dar exista si o raza magica a destinului dat de Bunul Dumnezeu

care in momente de cumpana te lumineaza si iti arata ce cale sa

alegi. La mine a fost cam asa. Pe scurt, am lucrat in zona de

asistenta si ingrijire, la inceput intr-un azil de batrani si persoane cu

probleme mentale, apoi intr-un spital, timp de trei ani. Printr-o

intamplare fericita am ajuns sa-mi schimb locul de munca intr-o

companie de vanzari software. Dupa sase luni, patronul acesteia m-a

chemat si uluitor de dramatic mi-a spus ca nu ma mai poate plati.

Era o veste naucitoare. Sotia era gravida cu a doua fetita si in scurt

timp trebuia sa nasca. Aici, daca nu ai un loc de munca, o sursa de

venit, supravietuiesti cu greu de unul singur, dar daca mai si familie

de intretinut este aproape imposibil. Printr-un moment de

conjuctura, mai mult decat favorabil, am fost contactat de o

cunostinta, cetatean turc, care avea o frizerie. M-a invitat sa

discutam despre o eventuala colaborare. Mi-a aratat un spatiu aflat

in frizeria sa, plin cu flyere promotionale pe care eu, in lipsa de

altceva, trebuia sa le distribui prin localitate. Atunci, pe moment, am

realizat ca pot face ceva deosebit si ca pot chiar sa fiu propriul meu

patron. Asa a fost. Am ajuns acasa si impreuna cu „prietenul Google”

ne-am apucat de treaba”.

Pare simplu. Si, totusi, aceasta simplitate a reusitei avea resorturile

unor experiente anterioare si mai ales ale unor insusiri personale

dobandite in educatia de acasa, din credinta si mai ales din

loialiatea si bunele sentimente ale celor apropiati. „Asa a inceput

experienta mea manageriala in aceste locuri. Era in septembrie

2013. Dupa mai bine de cinci ani, suntem la un nivel care ma

multumeste si imi da incredere ca se poate. Aici, in Anglia, daca vrei

si esti cat de cat pregatit de un asemenea mod de a trai, exista

multe oportunitati. Daca intentionezi sa ai un bussines al tau,

pragmatic si concret, chiar esti ajutat. Prima companie pe care a am

infiintat-o poarta denumirea DOR-2-DOR-Taunton si are ca principal

obiect de activitate disgn&leaflet distribution. Adica, in functie de