O cină cu Dumitru Dorin PRUNARIU
27 martie 2024
In ultimele patru decenii și jumătate s-a vorbit mereu, cu admirația dar și cu invidia “fățișă sau furișă“ pe care o declanșează o performanță deosebită. S-a comentat pe larg în MASS-media despre primul și iată, singurul cosmonaut român.
Ce mai face în viața de toate zilele, Dumitru Dorin Prunariu? Am venit în vizită la el acasă, locuiește departe de lumea dezlănțuită a Capitalei , într-un apartament situat la parterul unui bloc cu patru etaje “fără lift” . Foarte aproape de aeroportul Otopeni . Culori calde învăluie pereții pe care sunt expuse tablouri, toate cu tematică stelară. Privesc și două ziare înrămate, cu semnături celebre, care însoțesc fotografiile unor personaje ilustre. Au ca numitor comun: Universul și, vizita în Cosmos.
Culori calde învăluie pereții pe care sunt expuse tablouri, toate cu tematică stelară. Privesc și două ziare înrămate, cu semnături celebre, care însoțesc fotografiile unor personaje ilustre. Au ca numitor comun: Universul și, vizita în Cosmos.
- “Uite, despre Iuri Gagarin s-a scris - în anii ‘80 - mult mai mult în România decât despre mine” îmi șoptește Dorin. Ii dau dreptate am fost martora “live” a perioadei. O primăvară marcată de schimbările climatice, 30 de grade în termometre, mă găsește musafir al familiei Prunariu, Crina și Dorin. Doi colegi de studenție, doi părinți devotați, acum bunici emoționați și bucuroși să-mi arate pozele cu nepoții.
Povestim despre prezent, ne amintim la un pahar de pălincă despre anii în care, am glumit împreună, spunând bancuri interzise, am dansat de Sărbători, am mâncat bunătăți aduse de ei din Ardeal, am plâns împreună când destinul crud le-a răpit nepoțica, pe Arina.
E o cină la finalul căreia, eu voi dori să-l prezint pe Dumitru Dorin Prunariu altfel decât a fost “filmat, pictat, desenat, descris“ de-a lungul timpului. Fac fotografii și “îl așez” în cadru pe prietenul nostru care zâmbește bucuros când îl complimentez că “e neschimbat, a rămas același bărbat șarmant din tinerețe”. Crina ne cheamă la masă, a gătit un șalău cu sos Bechamel care umple sufrageria cu mirosul îmbietor. Acompaniat de un vin alb sec, ne dă sentimentul că timpul a stat pe loc. Telefonul lui Dorin sună des, i se cer întâlniri ,opinii, are deja “zum”-uri planificate până în iunie cel puțin.
Dorin, Crina si Ileana
Îi pun o primă întrebare, dacă e mulțumit de viața lui, din prezent. Răspunde dintr-o suflare: ”Sunt! Fac parte din echipa de coordonare a programului de exploatare a resurselor Lunii…” .
- Lupta pentru întâietate?
- Nici vorbă! In cosmos nu există rivalități, rușii, americanii, chinezii
se confruntă doar pe pământ, în spațiu colaborează, sumele investite sunt colosale ”un loc“ într-o navetă spațială costă 100.000.000 de dolari …
- Despre fascinația zborului și a înălțimilor găsim ilustrații și povești
încă din mitologia antică, “Metamorfozele” lui Ovidius au făcut să intre în mentalul colectiv Icarus cel care s-a avântat spre nemărginire, purtând aripi din ceară și pene. A cutezat prea mult fiul lui Dedal și, zeul Helios i-a topit aripile, prăvălindu-l în Marea Egee. Să nu pară ciudat exemplul citat de mine dar realitatea confirmă faptul că, iată, cutezanța umană dar și pericolele de înfruntat din adâncurile întunecate ale universului au rămas neschimbate! Tehnologia a evoluat spre limite considerate acum o jumătate de secol de neatins când, într-o navă construită dintr-un material foarte subțire, câțiva bărbați curajoși au plecat să cerceteze ce e dincolo de nori, să descopere calea spre alte planete, să se avânte cât mai departe în univers. Însoțiți de gândurile noastre care zboară cu viteza luminii.
- Știi, Ileana că în câteva minute se atinge viteza de la 0 la 28.000 de km/oră?
Nu s-a temut să accepte confruntarea cu destinul care îl putea pedepsi pentru că: “a zburat prea aproape de Soare”. “Cerul e limita” și-au luat ca slogan tinerii din secolul XXl, urmând strălucitul exemplu al unei echipe de cosmonauți îndrăzneți din care a făcut parte și Dorin. A intrat în istorie Echipajul de pe nava Soiuz 40, zburând în Cosmos în anul 1981 pentru 7 zile, 20 de ore 47 de minute.
- 100.000.000, repet: o sută de milioane de dolari costă un loc într-
o navă spațială, miliardarii își pot permite să achite biletul! Tu ai primit un asemenea bilet, crezi că un alt român, în deceniul următor va fi urmașul tău?
- Așa cum merg lucrurile legate de politicile de finanțare a cercetării în țara noastră, răspunsul este negativ.
Dorin a intrat “în priză”, ne pune la curent cu cele mai fierbinți noutăți din domeniul cuceririlor cosmosului! S-a întors de curând din India, va participa periodic la întâlnirile organizate de primul muzeu de artă imersivă, MINA (Museum of Immersive New Art). Așa se numește noul muzeu. Îl fascinează proiectele legate de Lună, astrul care păstrează nealterate dovezi despre formarea lui și a sistemului nostru solar de peste patru miliarde și jumătate de ani, i se modelează de emoție vocea când ne spune că, oriunde ar călători ființa umană în spațiu, patru zile până pe Lună, șapte luni ca să ajungă pe planeta Marte sau zeci de ani spre Calea Lactee, va dori, cu dor în suflet, să revină pe Pământ, adică acasă …
Seara se prelungește pe nesimțite, spre miezul nopții, gazdele Crina și Dorin se duc în brațele lui Morpheus târziu. Afară, cerul înstelat e brăzdat de o dâră albă. Și încă una. O aeronavă “Tarom” este pilotată și de Cătălin Prunariu, fiul cel mare al familiei.
Ileana PERNES DANALACHE
In ultimele patru decenii și jumătate s-a vorbit mereu, cu admirația dar și cu invidia “fățișă sau furișă“ pe care o declanșează o performanță deosebită. S-a comentat pe larg în MASS-media despre primul și iată, singurul cosmonaut român.
Ce mai face în viața de toate zilele, Dumitru Dorin Prunariu? Am venit în vizită la el acasă, locuiește departe de lumea dezlănțuită a Capitalei , într-un apartament situat la parterul unui bloc cu patru etaje “fără lift” . Foarte aproape de aeroportul Otopeni . Culori calde învăluie pereții pe care sunt expuse tablouri, toate cu tematică stelară. Privesc și două ziare înrămate, cu semnături celebre, care însoțesc fotografiile unor personaje ilustre. Au ca numitor comun: Universul și, vizita în Cosmos.
Culori calde învăluie pereții pe care sunt expuse tablouri, toate cu tematică stelară. Privesc și două ziare înrămate, cu semnături celebre, care însoțesc fotografiile unor personaje ilustre. Au ca numitor comun: Universul și, vizita în Cosmos.
- “Uite, despre Iuri Gagarin s-a scris - în anii ‘80 - mult mai mult în România decât despre mine” îmi șoptește Dorin. Ii dau dreptate am fost martora “live” a perioadei. O primăvară marcată de schimbările climatice, 30 de grade în termometre, mă găsește musafir al familiei Prunariu, Crina și Dorin. Doi colegi de studenție, doi părinți devotați, acum bunici emoționați și bucuroși să-mi arate pozele cu nepoții.
Povestim despre prezent, ne amintim la un pahar de pălincă despre anii în care, am glumit împreună, spunând bancuri interzise, am dansat de Sărbători, am mâncat bunătăți aduse de ei din Ardeal, am plâns împreună când destinul crud le-a răpit nepoțica, pe Arina.
E o cină la finalul căreia, eu voi dori să-l prezint pe Dumitru Dorin Prunariu altfel decât a fost “filmat, pictat, desenat, descris“ de-a lungul timpului. Fac fotografii și “îl așez” în cadru pe prietenul nostru care zâmbește bucuros când îl complimentez că “e neschimbat, a rămas același bărbat șarmant din tinerețe”. Crina ne cheamă la masă, a gătit un șalău cu sos Bechamel care umple sufrageria cu mirosul îmbietor. Acompaniat de un vin alb sec, ne dă sentimentul că timpul a stat pe loc. Telefonul lui Dorin sună des, i se cer întâlniri ,opinii, are deja “zum”-uri planificate până în iunie cel puțin.
Dorin, Crina si Ileana
Îi pun o primă întrebare, dacă e mulțumit de viața lui, din prezent. Răspunde dintr-o suflare: ”Sunt! Fac parte din echipa de coordonare a programului de exploatare a resurselor Lunii…” .
- Lupta pentru întâietate?
- Nici vorbă! In cosmos nu există rivalități, rușii, americanii, chinezii
se confruntă doar pe pământ, în spațiu colaborează, sumele investite sunt colosale ”un loc“ într-o navetă spațială costă 100.000.000 de dolari …
- Despre fascinația zborului și a înălțimilor găsim ilustrații și povești
încă din mitologia antică, “Metamorfozele” lui Ovidius au făcut să intre în mentalul colectiv Icarus cel care s-a avântat spre nemărginire, purtând aripi din ceară și pene. A cutezat prea mult fiul lui Dedal și, zeul Helios i-a topit aripile, prăvălindu-l în Marea Egee. Să nu pară ciudat exemplul citat de mine dar realitatea confirmă faptul că, iată, cutezanța umană dar și pericolele de înfruntat din adâncurile întunecate ale universului au rămas neschimbate! Tehnologia a evoluat spre limite considerate acum o jumătate de secol de neatins când, într-o navă construită dintr-un material foarte subțire, câțiva bărbați curajoși au plecat să cerceteze ce e dincolo de nori, să descopere calea spre alte planete, să se avânte cât mai departe în univers. Însoțiți de gândurile noastre care zboară cu viteza luminii.
- Știi, Ileana că în câteva minute se atinge viteza de la 0 la 28.000 de km/oră?
Nu s-a temut să accepte confruntarea cu destinul care îl putea pedepsi pentru că: “a zburat prea aproape de Soare”. “Cerul e limita” și-au luat ca slogan tinerii din secolul XXl, urmând strălucitul exemplu al unei echipe de cosmonauți îndrăzneți din care a făcut parte și Dorin. A intrat în istorie Echipajul de pe nava Soiuz 40, zburând în Cosmos în anul 1981 pentru 7 zile, 20 de ore 47 de minute.
- 100.000.000, repet: o sută de milioane de dolari costă un loc într-
o navă spațială, miliardarii își pot permite să achite biletul! Tu ai primit un asemenea bilet, crezi că un alt român, în deceniul următor va fi urmașul tău?
- Așa cum merg lucrurile legate de politicile de finanțare a cercetării în țara noastră, răspunsul este negativ.
Dorin a intrat “în priză”, ne pune la curent cu cele mai fierbinți noutăți din domeniul cuceririlor cosmosului! S-a întors de curând din India, va participa periodic la întâlnirile organizate de primul muzeu de artă imersivă, MINA (Museum of Immersive New Art). Așa se numește noul muzeu. Îl fascinează proiectele legate de Lună, astrul care păstrează nealterate dovezi despre formarea lui și a sistemului nostru solar de peste patru miliarde și jumătate de ani, i se modelează de emoție vocea când ne spune că, oriunde ar călători ființa umană în spațiu, patru zile până pe Lună, șapte luni ca să ajungă pe planeta Marte sau zeci de ani spre Calea Lactee, va dori, cu dor în suflet, să revină pe Pământ, adică acasă …
Seara se prelungește pe nesimțite, spre miezul nopții, gazdele Crina și Dorin se duc în brațele lui Morpheus târziu. Afară, cerul înstelat e brăzdat de o dâră albă. Și încă una. O aeronavă “Tarom” este pilotată și de Cătălin Prunariu, fiul cel mare al familiei.
Ileana PERNES DANALACHE
