Reproducerea oricarei imagini sau oricarui text din acest site se poate face doar cu acordul TopBusinessNews.
Potrivit art 206 Cod Penal responsabilitatea juridica apartine autorilor textelor publicate.
Potrivit art 206 Cod Penal responsabilitatea juridica apartine autorilor textelor publicate.
Promovam performanta economica!
Editie electronica a publicatiei tiparite Top Business - fondata 1993, Anul XXVIII
nr. 3 (902) Martie 2020
nr. 3 (902) Martie 2020
Top Expert
Ne-a parasit
Ion Traian
Stefanescu
In 1965 a aboslvit Facultatea de Drept din
Bucuresti ca sef de promotie, a devenit
asistent universitar (asa era cutuma
pana prin 1977), specialist remarcabil in
dreptul muncii, cariera sa universitara
aducandu-i si pozitia maxima de
prof.univ.dr.
A avut functii importante in sistemul
politic comunist (presedinte al Uniunii
Asociatilor Studentesti din Romania, apoi
prim secretar al CC UTC, implicit
ministru pentru problemele tineretului, o
perioada secretar al comitetului judetean
si vicepresedinte al Consiliului judeteazn
Prahova, apoi prim secretar al Comitetului
judetean PCR Dolj pana in dec 1989) dar
nu a abandonat preocuparile sale
profesionale, cele care i-au conturat un
loc aparte in istoria academica a dreptului
din Romania.
Pe 14 martie a.c. ne-a parasit, sute si mii
de fosti colegi si colaboratori avand
prilejul sa-si reaminteasca un pic
tineretea intr-un moment in care obsesia
coronavirus determina o psihologie
(psihopatologie) inevitabila -
contemporaneitatea cu moartea. (CD)
Marx considera munca o marfa; marfa se vindea, aparea conflictul
ireconciliabil - intre indivizi, dar si intre clase -, trebuia necesar sa se
soldeze cu revolutie proletara, cu schimbarea oranduirii sociale. Este
o teza fara corespondent in realitatile istorice de azi. Altele, tot ale lui
Marx, raman teze valabile. In 1945, Organizatia Internationala a
Muncii a inscris, in preambulul sau, „Munca nu este o marfa”. Si a
reluat aceasta idee in iunie anul acesta, reiterand aprecierea ca
munca nu este o marfa. Fara dubiu ca oricare poate sa sustina in
continuare ca munca ar fi o marfa, dar nu si legiuitorul din oricare alt
stat membru al OIM, care trebuie sa abordeze legislatia muncii de pe
pozitia de ne-marfa a muncii. In secolul XX, vesmantul juridic al
muncii a fost contractul individual de munca si raportul de functie
publica. De cateva decenii, cam din 1990 si cu deosebire din 2008 -
debutul crizei economice -, pe fondul globalizarii, perfectionarilor
tehnologice, al revolutiei digitale, formele de prestare a muncii au
explodat. Au aparut forme noi, necunoscute, chiar de zeci si zeci de
ani, sub impactul cerintelor economiei, ale pietei muncii. In Uniunea
Europeana aceste noi aranjamente contractuale comporta, in ultimii
ani, ideea de flexibilizare a reglementarilor in materie de munca, dar
s-au schimbat anumite axiome din trecut; au fost sfaramate. Prima:
Actele normative, vorbesc directivele despre raporturi juridice de
munca nascute in baza contractului individual de munca, dar si „alte
raporturi juridice de munca”. Nota bene! (…) Deci trebuie sa ne
obisnuim cu o idee - si juristii civilisti, si noi, cei din materia
dreptului muncii, si, in general, juristii -, este posibil ca dintr-un alt
contract decat cel individual de munca sa se nasca un raport juridic
de munca.
In al doilea rand, a fost parasit conceptul de salariat. Nu se mai
vorbeste, in documentele Uniunii Europene, despre salariat; ci despre
lucrator. Un concept mult mai larg, care incorporeaza, in afara de
salariati, pe toti cei care, intr-o forma sau alta, dar intr-un
aranjament contractual, presteaza o munca. (…) Piata muncii respira,
in spiritul economiei de piata. La noi este imposibil sa fie folosite
asemenea forme de prestare a muncii. Codul nostru este rigid si nu
permite. Nu este posibil ca un lucrator sa lucreze la mai multi
angajatori, cum este posibil in restul Europei. Nu este posibil ca mai
multi lucratori sa lucreze la un singur angajator, reglandu-si intre ei
programul de lucru. Nu este posibil sa inchei o relatie juridica la
solicitare, cum este uzual folosit termenul. Adica sa ramai acasa,
undeva, sau in alta parte, pus de acord cu angajatorul, si sa raspunzi
prompt, intr-un anumit interval, la solicitarea angajatorului. Este
posibil sa nu te solicite deloc, si atunci se vorbeste in doctrina despre
un contract cu zero ore. Munca pe baza de voucher. Eu imi procur
voucherul, il dau si primesc un lucrator care vine sa imi presteze un
anumit serviciu. Leasing de personal, care nu este delegare - ceea ce
este curent in legislatia muncii -, ci este o incadrare temporara la cel
la care esti trimis in leasing sa lucrezi. Platformele digitale. Noi avem
numai reglementarea aceasta, privind transportul auto de persoane, a
Uber-ului, si aceea sub presiunea strazii. Asta-i modalitatea in care
legiuitorul nostru intelege sa rezolve, sub presiunea strazii.(…) In
afara de aceste contracte de munca imposibil de incheiat la noi, ar fi
necesara o prevedere-cadru principiala, care ar suna cam asa… cam
ca in Constitutia italiana, care spune ca statul se ocupa - „tuteleaza”,
spune - de toate formele in care se presteaza munca. Asa ceva ne-ar
trebui. Orice modalitate in care munca se presteaza, fireste, intr-o
relatie contractuala, indiferent de sursa ei, trebuie reglementata si,
esential, translate niste drepturi din statutul fost al salariatului catre
acestia care lucreaza in alte aranjamente juridice. Care ar fi ele:
nediscriminarea; nedepasirea timpului legal de munca; masuri de
securitate si sanatate in munca; negociere colectiva; asigurari. In
acest fel o persoana ar fi acoperita partial, indiferent de modalitatea
in care presteaza munca. Trebuie sa arat ca a intervenit - n-am timp,
asa ca ma opresc aici - o alta dimensiune fundamentala. Marturisesc
faptul ca si eu am sesizat-o destul de greu. Si apoi mi-am dat seama
ca se produce o mutatie cardinala. Sub efectul ultimelor decenii,
indeosebi dupa 1975, Helsinki, drepturile omului s.a.m.d., raporturile
de munca sunt „invadate” de drepturile si libertatile fundamentale ale
lucratorilor.
(…) este necesar un alt cod al muncii, un nou cod, intr-o alta viziune
decat cea care a existat in 2003. Altminteri, Dreptul muncii se
constituie intr-o piedica, paradoxal, a exercitarii dreptului la munca.
Si in momentul de fata, partial, lucrurile stau asa.
Toate acestea vor avea un impact asupra statului social. Noi suntem
un stat social alaturi de altele, din Europa si nu numai din Europa.
Fireste, exista legatura indisolubila dintre statul social si statul de
drept. Exista numai in viziunea neoliberala, pe care o traim noi, sau
exista oriunde aiurea si vreo alta viziune asupra statului de drept?
(…) Am avut sansa - eu asa consider, ca a fost o sansa - de a trai in
doua oranduiri sociale. Si de a exercita, in prima oranduire a vietii
mele, raspunderi in viata publica. In temeiul acestei experiente pe
care am acumulat-o si eu cred - fara a fi exagerat, pasibila de a putea
sa tragi anumite concluzii -, ca pentru o eficienta viata sociala ar fi
necesare cateva conditii. In primul rand o legislatie coerenta si clara.
(…) Numarul de legi existente in momentul de fata in Romania: (este
de) aproape 7.000. Daca dumneavoastra considerati ca oricare dintre
noi le putem stapani, eu am mari indoieli. Deci legislatie clara! A doua
conditie: institutii statale puternice. (…) Pentru ca autoritatea statala
s-a diminuat. In al treilea rand, o justitie independenta in mod real.
(…) Resimt o mare jena in legatura cu modul in care anumiti
reprezentanti ai nostri la scara nationala, deci ai juristilor, se
prezinta in viata publica. Mai apoi, cred ca este nevoie de un corp de
oameni care sa deserveasca toate aceste institutii publice de un
anumit nivel. Suntem intre noi si am sa spun transant: Doamnelor,
domnilor, politica nu se poate face fara sa ai un anumit nivel de
cultura.
