Informatiile relativ reduse despre istoria viticulturii romanesti nu prea ne lasa mari sanse pentru a
descoperi cum a evoluat la noi aceasta ramura importanta a agriculturii. Daca vorbim de renasterea
viticulturii romenesti,cred ca este important sa stim ceva despre cum si cand ea s-a nascut si, in
special, cum a evoluat pana in zilele noastre. Cert este ca existenta vitei de vie si implicit a vinului pe
meleagurile mioritice se pierde in negura timpurilor. Ne-o demonstreaza descoperirile arheologice, ne-o
spun istoricii etc.
In scoala am invatat despre regele Burebista remarcat prin decizia luata de a defrisa toate viile, chiar
daca a fost asa, cred ca decizia lui a fost respectata numai in parte, viile s-au redus ca suprafata dar in
mod cert nu au disparut; cum sa desparti taranul de o indeletnicire atat de legata de existenta lui ca si
cultivarea graului? Romanii au batut, in timpul lui Traian, moneda cu vinul Dacia Felix. Ulterior, o alta
moneda aflata in original la un muzeu din Londra si a carei copie o am si eu ,infatiseaza o femeie si doi
copii, fiecare avand in mana un spic de grau si un strugure, principalul simbol de bogatie al Daciei.
Mai bine de un mileniu, pe meleagurile romanesti a continuat cultivarea vitei de vie, existand
numeroase date despre consumul de vin in principalele regiuni viticole - Dobrogea,Tara Romaneasca,
Translivania si Moldova.
La sfarsitul secolului al 19-lea, a fost semnalata si in tara noastra filoxera, care a distrus tot ce
insemna vita de vie autohtona. De atunci se poate spune ca s-a trecut la cultivarea soiurilor hibride,
rezistente dar, din pacate, slabe pentru calitatea vinului. Aceste soiuri fara nume mai ocupa si in
prezent o suprafata considerabila din podgoriile romanesti, in special in gospodariile taranilor. Poate ca,
din aceste motive, unele specii de vita romaneasca au disparut, iar pe vremea comunistilor s-au preferat
aceste soiuri hibride, puternice si cu mare randament, determinand o productie mare la hectar, putand
face fata contractelor de export cu URSS. Atunci, prin anii 80, Romania reprezenta al 6-lea producator
mondial dar, din pacate, in detrimentul calitatii, realitate de pe urma careia imaginea vinului romanesc
sufera si in prezent.
Acum 20 de ani, intram intr-o etapa in care deja alte tari produaatoare precum Chile, Argentina,
Australia, Africa de Sud, necunoscute pana atunci, printr-o politica de marketing bine gandita si
sustinuta de statele respective, au reusit sa-si impuna vinul pe aproape toate pietele din lume,
respective SUA, China, Anglia, Franta, Germania etc., tari pentru care noi, la nivelul calitatii vinului,
nu eram inca pregatiti.
Primele semnale ale renasterii vinului romanesc au aparut la sfarsitul anilor 90`meritul apartinand
unui francez caruia , din respect si recunostiinta, ii citez numele, Guy de Poix - cel care a venit primul
in Romania determinat fiind sa produca vin de calitate. Era un personaj cu multe relatii in spatiul
european, fiind si producator de vinuri in Corsica, cu multa experienta in acest domeniu, s-a indragostit
de tara si de podgoriile romanesti si a fost un adevarat vector de opinie pentru strainii care erau inca
sceptici de a investi in acest sector.
A produs primele vinuri romanesti de calitate, remarcandu-se imediat pe piata romaneasca si
strainatate. Chiar eu, impreuna cu un grup de italieni si francezi, i-am urmat exemplul, investind in
podgoriile romanesti, urmand exemplul celui care a produs primul vin de mare calitate dupa 1989.
Acesta a fost inceputul, in anii urmatori au aparut zeci de producatori straini si autohtoni, care,
plantand soiuri nobile straine si romanesti, pe un pamant sfintit de Dumnezeu si investind in cele mai
noi cuceriri ale tehnologiei modern, atat in agricultura cat si in vinificatie, reusesc sa produca vinuri de
mare calitate.
Astazi putem spune , chiar daca am cazut de pe locul 6 pe locul 12 in lume, ca am inceput sa producem
vinuri de calitate , in special in randul podgorenilor mici si mijlocii cu care vom putea schimba in curand
imaginea vinului romanesc in lume.
Eu asta mi-o doresc.