24 mai 2021
Fiind este un simbol arhitectonic dar şi sentimental al Bucureştiului, Podul Grant s-a născut dintr-o poveste de dragoste dintre un scoțian și o tânără româncă născută în vestitul neam al Goleștilor, luptători paşoptişti şi deopotrivă iubitori de cultură.
În anul 1837, Effingham Grant, cetățean britanic în vârstă de doar 16 ani, ajunge în Valahia de atunci, în calitate de secretar al consulului britanic al vremii.
El o cunoaște pe Zoe Racoviță, nepoata Zincăi și a lui Dinicu Golescu, de care se îndrăgostește iremediabil. Abia în 1850, când avea deja 29 de ani, se căsătorește cu Zoe cu care are nu mai puțin de 16 copii, care au fost naturalizați români prin decizia Senatului.
Împreună, Effingham și Zoe moștenesc Palatul Belvedere.
La vârsta de 34 de ani, Effingham hotărâște să se lanseze în afaceri și înființează Manufactura de tutun Belvedere, care devine ulterior „Regia Monopolurilor Statului”, de aici zona primind ceva mai târziu numele de „Regie”.
În 1865, Effingham înființează prima crescătorie de orhidee pe o stradă care se va numi Strada Orhideelor. Unul dintre fiii lui Zoe şi Effingham, Robert Grant, devine inginer, participând la construirea podului peste calea ferată, dinspre Calea Griviței spre Crângași. Podul a fost botezat Effingham Grant în onoarea tatălui lui Robert.
Povestea frumoasă de iubire a soților Grant s-a încheiat brusc, în anul 1892, cei doi murind unul după celălalt, într-un interval de doar două săptămâni. Mai întâi Zoe, de boală, iar apoi Effingham, de tristețe și de singurătate.
Una dintre surorile lui Effingham Grant a fost Mary Grant care s-a măritat cu C.A. Rosetti, devenind Maria Rosetti. Pe ea a pictat-o pictorul evreu Rosenthal în chip de România revoluționară, la 1848.
Morel ROSENTHAL
Povestea Podului Grant - Romania Revolutionara